Ce primeste cel care vrea sa-si ajute tara ?Un exemplu Radu Golban

Dr. Radu Golban, românul stabilit în Elveţia care a descoperit datoria externă istorică a Germaniei către România, a declarat în cadrul unui interviu acordat cotidianului Libertatea, că a fost ameninţat cu moartea de către doi oficiali români de rand înalt. Radu Golban a depus o plângere în acest sens la poliţia din St. Gallen, oraşul unde locuieşte.

Radu Golban este un roman stabilit in Basel, Elvetia. Doctor in economie, el a descoperit in timp ce isi facea documentarea pentru teza de doctorat ca Germania are o datorie istorica catre Banca Nationala a Romaniei.
De aici corelat cu situatia grea in care ne aflam ca tara, s-a gandit ca posibilitatea de a recupera aceasta datorie, ne-ar schimba total situatia economica.
Incepand din acest punct, a incercat diferite modalitati de a informa opinia publica precum si de a revitaliza interesul institutiilor publice romanesti (BNR , Ministerul de finante)catre aceasta solutie.Pe de alta parte a obtinut o ancheta in parlamentul german privitor la aceasta problema
Doamna Ulla Jelpke la sfarsitul lui iunie dupa ce a studiat toate documentele puse de Radu Golban la dispozitie timp de aproape o luna, a decis sa inainteze o ancheta parlamentara. Ancheta (nu interpelarea) a fost depusa pe data de luni, 23.8.2010.

Redau cateva idei esentiale din lucrare:

"O soluţie pentru ieşirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu Romånia"

de Radu Golban, Mihaela-Brânduşa Tudose in News pe 17 Mai 2010, 00:00


"În perioada subordonării României de către Germania hitleristă s-a încheiat, în anul 1935, Acordul pentru „reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României”. Prin acest acord s-a stabilit ca plăţile dintre România şi Germania, provenind din schimbul de mărfuri şi din alte obligaţii de stat şi particulare, să fie efectuate prin cliring bilateral între Banca Naţională a României şi Casa Germană de Compensaţie din Berlin

Conform lucrărilor de specialitate româneşti, la jumătatea anului 1944, soldul activ pentru România al cliringului româno-german ajunsese la 57,8 miliarde de lei, respectiv circa un miliard de mărci. Conform lucrărilor de specialitate străine, soldul activ pentru România al cliringului româno-german se poate calcula, estimativ, ca valoare a cuantumului datoriei: 3,717 miliarde de euro, fără a adăuga şi dobânda aferentă celor 66 de ani - din 1944 până în 2010; fără a ne lansa într-un calcul matematic costisitor de actualizare, ci doar dacă am calcula o dobândă moderată de doar 2,5% pe an, se poate aprecia că valoarea totală a datoriei (suma iniţială şi dobânda ca¬pitalizată) se ridică la 18,88 miliarde de euro.

Pentru a nu fi acuzaţi de mimetism (de curând, Grecia a amintit Germaniei că nu şi-a achitat integral despăgubirile de război), vrem să precizăm că cele două situaţii nu sunt comparabile. Soldul activ al României înregistrat în urma cliringului româno-german este un rezultat al activităţilor comerciale derulate între cele două ţări (şi nu o pretenţie instituită ca urmare a unor evenimente/conflicte militare, ca în cazul Greciei). La baza sa a stat un contract semnat de ambele părţi, de comun acord (fără elemente de constrângere). Nerespectarea acestui acord internaţional activează dreptul uneia dintre părţile semnatare de a trage la răspundere (chiar dacă mai tardiv) cealaltă parte care nu-şi respectă obligaţiile contractuale.

Cercetând în arealul istoriei, am urmărit dacă această obligaţie s-a prescris sau s-a stins printr-o formă concretă de acord interstatal. În primul rând, precizăm că în dreptul internaţional nu există o reglementare clară privind termenul de prescriere a obligaţiilor decurgând din acordurile comerciale încheiate între state. În al doilea rând, menţionăm că după cel de-al Doilea Război Mondial, între România şi Germania nu s-a încheiat niciun tratat de pace (aşa cum a fost Tratatul de pace al Germaniei cu Polonia). De regulă, prin încheierea tratatelor de pace între state se vizează nu doar rezolvarea diplomatică a unor aspecte de ordin militar, ci şi reglementarea relaţiilor comerciale."

Bineinteles ca totul se impotmoleste in birocratia si prostia autohtona.Data de prescriere a acestei datorii este 03.12.2012.

Ultimele declaratii ale lui Radu Golban :
"Am trimis iniţial o adresă către BNR şi o petiţie către Preşedinţia României. Răspunsurile nu au fost încurajatoare. Dar am fost în ţară şi mi s-a promis că voi fi primit de preşedintele Băsescu, însă nu s-a mai putut. Am înţeles că era vorba de schimbarea ministrului de interne şi era ocupat. Dar am avut o discuţie foarte interesantă cu domnul Isărescu, guvernatorul BNR. Acolo am simţit cel mai mare interes pentru problema ridicată de mine. Mi s-a mai propus să devin consilier al actualului ministru de finanţe, dar, după două întrevederi pe fugă, domnul ministru Ialomiţianu mi-a spus că nu are nevoie de mine”.
Atitudinea ministrului Ialomiteanu fata de aceasta sansa care ni se da, arata grija lui fata de Romania si de poporul ei !