Trecutul meu

Amintiri : Catalogul Expozitiei organizate impreuna cu colegul si prietenul meu Petre Velicu (stabilit in Franta in prezent) in anul 1982 la Galeria "Caminul Artei" .
Vremuri trecute in care arta inflorea si tinerii artisti (cum eram noi pe vremea respectiva) erau sprijiniti sa isi promoveze creatiile

autor : Serghei Niculescu-Mizil

autor : Serghei Niculescu-Mizil

autor : Serghei Niculescu-Mizil

autor : Serghei Niculescu-Mizil

autor : Serghei Niculescu-Mizil

autor : Serghei Niculescu-Mizil

autor : Petre Velicu

autor : Petre Velicu

autor : Petre Velicu

autor : Petre Velicu

autor : Petre Velicu

autor : Petre Velicu

Poze de la un Revelion de la Predeal 1978/1979

Manel Stefanescu (cumnat) ,Mihai Tache 

Lustig ,Mihai Tache,Teta (veriosoara) impreuna cu sotul,

La Paris la 20 de ani


Impreuna cu unchiul Paul Zainescu si unul din fratii lui tata, Puiu Niculescu-Mizil la un eveniment in familie

Cu Romica Puceanu la un chef

Cu Tatiana Zabet in anii '80

preluare www.ina.fr
interviu Valentin Ceausescu - in 09.11.1994

retrouver ce média sur www.ina.fr

retrouver ce média sur www.ina.fr

partea 1


partea 2


partea 3


partea 4


partea 5


partea 6


partea 7


Interviu realizat în august 2006

Paul Niculescu Mizil

“EU SÎNT COMUNIST”

Paul Niculescu Mizil 2

Paul Niculescu - Mizil a fost unul din politicienii marcanţi ai României. Într-o epocă în care majoritatea conducătorilor erau urîţi de o ţară întreagă, el a reuşit să fie perceput drept "comunist de bine". Absolvent al şcolii militare şi facultăţii de ştiinţe economice, Niculescu - Mizil a condus şcoala de partid "Ştefan Gheorghiu", a fost ministru al învăţămîntului şi al finanţelor. În 1981, în urma unor divergenţe cu Nicolae Ceauşescu, a cerut eliberarea din toate funcţiile de partid şi de stat, însă a fost refuzat, fiind numit preşedinte la Centrocoop. Pentru cîteva luni, după revoluţie a fost numit ministru al comerţului interior. Din biroul de ministru a ajuns direct la Jilava, fiind condamnat la închisoare pentru fapte săvîrşite în perioada comunistă. La 83 de ani încă mai contestă condamnarea de după revoluţie.

- Cum regăsiţi România la aproape 17 ani de la revoluţie? Schimbată în bine, în rău?

- Este o întrebare pe care şi-o pune orice om de bun simţ care vrea să ştie în ce situaţie se află ţara noastră. Cei 17 ani sînt de involuţie. Există obiceiul să se spună că la noi a fost o revoluţie. Nu sînt un chiţibuşar al definiţiilor, nu asta mă interesează, dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat, eu vreau să abordez lucrurile în fond. O revoluţie înseamnă a împinge societate în faţă, ori societatea românească după 1989 nu a fost împinsă înainte, ci a dat înapoi. Şi asta în toate domeniile şi aş începe cu cel extrem de important, care vădeşte forţa de existenţă a unui popor, e vorba de activitatea productivă. România şi-a redus producţia în toate domeniile.

- Dar s-a spus că se reduce producţia pentru că avem o energie energofagă, că industria era un morman de fiare vechi

- Astea-s basme. Care industrie energofagă? Hai să iau combinatul de la Galaţi. Păi combinatul ăsta ce reprezenta? Era o întreprindere, cumpăram de la sovietici gaze, fier, oţel, îl prelucram şi îl vindeam în cel mai rău caz în Uniunea Sovietică. Cîştigau sute de oameni de pe urma acestuia. Galaţiul dacă a trăit, a trăit de pe urma combinatului, iar industrie energofagă ... să nu mi se spună poveşti. Am avut o flotă de pescuit oceanic. Unde este?

- De flotă poate trebuie să-l întrebăm pe actualul preşedinte al României

- Nu vreau să întreb pe nimeni, nu vreau să judec, vreau să constat. În 1978-1979 am fost trimis de ţara asta ca şef al unei delegaţii la inaugurarea unei rafinării româneşti de petrol în ... nu Pakistan, ţara cealaltă de lîngă Pakistan ... şi am participat la o adunare. A venit la mine un cetăţean care nu-l cunoşteam, în uniformă de constructor şi mi-a zis: «d-le Niculescu Mizil vă felicit. Sînt inginer american şi am participat în 1959-1960 la construirea rafinăriei de la Brazi, făcută cu utilaje importate. Vă felicit pentru faptul că în 18 ani aţi fost capabili, nu numai să o puneţi în funcţiune, dar şi să creaţi acolo produse de cel mai înalt nive »". Preşedintele ţării gazdă a rămas cu gura căscată. Unde-i industria asta acum? Am produs tractoare. Tractoarele româneşti, aşa cum erau ele, erau vîndute în nenumărate ţări, chiar în America. Ce-a fost rău? Am avut o industrie constructoare de maşini, de tehnică de calcul, unde sînt toate astea?

- Totuşi, dacă aveam o industrie bună, de ce nu se dădea la oameni de mîncare, de ce trebuiau să se bată oamenii pentru un kilogram de carne, pentru cîteva portocale?

- Asta-i altă problemă. Îţi pun întrebarea, azi nu se bat oamenii pentru aşa ceva?

- Acum se găsesc în toate magazinele

- Se găsesc, dar pentru ăia care au bani. Azi societatea românească e împărţită în oameni cu bani, care au dreptul să trăiască, să chefuiască şi oamenii fără bani, care au doar dreptul să moară. Şi cînd mor nu au posibilitatea să fie îngropaţi ca lumea. Mai bine este să creăm o societate dreaptă, în care oamenii să aibă toate drepturile. Vezi, acum ne lăudăm că avem drept de vot, televiziune. Sînt de acord, e bine, cu toate că astea au şi aspectele lor negative. În ce priveşte dreptul de vot nu înţeleg nimic. Văd doar că politicienii care conduc ţara, inclusiv primul ministru şi preşedintele se înjură unul pe altul. Asta este singura fericire pe care o dau românilor. În ce priveşte televiziunea, e şi rău că o avem pentru că e un mijloc de intoxicare a populaţiei, de manevrare şi mi-e frică mai ales de manevrarea tineretului.

« Ceauşescu se considera zeul poporului român. Cînd a fost împuşcat spunea că nu dă socoteală decît Marii Adunări Naţionale. El credea că ceea ce face este corect, bun. Dar nu putem să aruncăm totul în spatele lui Ceauşescu. E suficient că a fost asasinat în mod ordinar ».

- Sa spus în nenumărate rînduri că doctrina comunistă nu e una profund negativă, dar că a fost aplicată rău în România

- N-aş putea să spun că a fost aplicată rău. Doctrina comunistă trebuie să o analizăm istoric, una a fost cea pe care au elaborat-o Marx, Engels şi alţii, care bună sau rea nu poate fi scoasă din istorie. Problema este de modul în care s-a realizat în viaţă. La noi marxismul s-a realizat în viaţă prin intermediul experienţei sovietice, care nu a fost benefică pentru marxism, socialism, ideile progresiste.

Paul Niculescu Mizil 2

- Înseamnă că au aplicat-o prost sovieticii şi noi am preluat-o de acolo?

- Nu au aplicat-o prost, ci potrivit condiţiilor lor. Ei au avut o revoluţie militară, război civil, statul sovietic e rezultatul continuării unui imperiu în care domnea pumnul de fier al ţarului. Toate astea şi-au pus amprenta pe societatea nouă care s-a făcut. Eroarea istorică care s-a produs după aceea e că în ţările din estul Europei s-a aplicat ad-litteram această experinţă care nu corespundea condiţiilor concrete din aceste ţări, iar dacă cineva vroia să iasă cît de cît din cadrul acestei experienţe era pus la punct. A încercat Tito să iasă, a fost pus la punct, au încercat nemţii, polonii, au fost puşi la punct. Au încercat cehii în '68, au fost trimise tancurile şi i-au înăbuşit. Cînd a încercat România să facă o abatere, pentru că noi am militat foarte mult pentru un socialism naţional, au fost presiuni economice, politice, militare ca să intrăm înapoi în rînduri. Deci, dacă n-au mers bine lucrurile cu construcţia socialistă sau dacă au fost şi eşecuri se datorează nu concepţiilor socialiste, ci faptului că s-a aplicat o doctrină care nu se potriveau relaţiilor din ţările respective, impusă cu tancul.

- S-a vehiculat şi ideea că Nicolae Ceauşescu n-ar fi cunoscut situaţia adevărată din ţară. Aţi stat mai mult timp în preajma lui. Chiar nu cunoştea ce se întîmplă?

- Nu pot să spun că nu cunoştea. Ceauşescu cunoştea foarte bine ce se întîmplă în România, dar avea o optică greşită.

- S-a mai spus că tovarăşa de la cabinetul doi a avut o influenţă negativă asupra lui

- Da, soţia lui a avut o influenţă malefică, dar nu condamn soţia pentru asta, eu condamn pe el pentru că a acceptat această influenţă.

- Şi aţi încercat să-i spuneţi că greşeşte?

- De nenumărate ori, dar n-are rost acum să mă laud cu asta că oamenii o să spună că «sigur, acum îţi convine să spui».

« Am urmărit o mulţime de emisiuni anticomuniste, antisocialiste, împotriva Securităţii, pentru ca să constat că cei care le făceau erau foşti securişti. Nu vreau să dau nume, luaţi lista celor care au dat cel mai tare în Securitate în ultimul timp şi descoperiţi că au fost fie ofiţeri de Securitate, fie informatori »

- România traversează în aceste zile o adevărată isterie securistă. În fiecare zi apar noi şi noi nume de informatori. Credeţi că această campanie o să ducă la deconspirarea adevăratei Securităţi?

- Despre Securitate se vorbeşte într-un anume fel, care nu corespunde adevărului. Nu există ţară, orînduire socială, care să se lipsească de o asemenea instituţie. Ce se întîmplă la noi acum: ni se serveşte o mare minciună, o mare tragedie. Ideea scotocirii în trecutul oamenilor este nefastă pentru poporul român. Noi nu avem nevoie acum să ne adăugăm momente de încordare şi de neîncredere. În situaţia în care este ţara avem nevoie de încredere între oameni, de unirea eforturilor, nu de împărţirea în partide şi o luptă între partide. Avem nevoie de o coeziune naţională pentru a scoate ţara din situaţia în care se află.

- Bine, dar poporul român n-are dreptul să ştie care au fost securiştii, colaboratorii? Deconspirarea fostei Securităţi s-a făcut în celelalte state comuniste în unu, doi, trei ani după revoluţie

- Nu ştiu ce s-a făcut în alte ţări, fiecare să facă ce vrea, dar nu a existat în alte ţări, sau poate nu în toate, o asemenea atmosferă de încordare, de ură, de aţîţare a oamenilor, în Cehoslovacia, Polonia, Ungaria. Şi ce cîştigi tu dacă mîine ai să afli că soţia, fratele sau prietenul a fost informator?

- Nu e vorba de un cîştig personal, ci de unul al ţării. Ar apărea o nouă clasă politică

- Nu e adevărat. Păi nu vezi clasa politică? Este aia care o vezi astăzi.

- Majoritatea foştilor comunişti au fost puşi la zid. Cum de aţi reuşit ca şi înainte şi după revoluţie să fiţi perceput ca un comunist de bine?

- Nu ştiu cum. Am fost şi eu condamnat într-un proces nejust, pentru că toate procesele astea au fost o răfuială cu oamenii care au fost indezirabili, în primul rînd cu cei care s-au situat pe poziţii naţionale, de a nu recunoaşte impunerea de către Uniunea Sovietică a unei politici străine. Dacă eu nu mă aveam rău cu tovarăşii sovietici nu eram nici condamnat, nici judecat, cum s-a întîmplat cu alţii dintre noi care au fost scoşi din proces. Din cauza asta am fost arestat, condamnat, judecat. Nu există nici o dovadă juridică pertinentă pentru pedeapsă. Dacă oamenii mă văd aşa cum mă văd e pentru că şi eu i-am văzut toată viaţa mea bine. Cînd am ieşit în închisoare, după trei ani de puşcărie, au venit copiii să mă ia cu o maşină şi le-am spus să mă lase în Piaţa Universităţii şi am pornit-o pe jos de acolo. După trei ani şi ceva de puşcărie, cînd s-a scris în ziare împotriva mea şi nimeni nu m-a înjurat. Pînă la Piaţa Romană m-au salutat 28 de oameni, opt m-au luat în braţe, m-au sărutat. Mi-a fost suficient.

- Ar mai fi fost posibil comunismul în România într-o epocă a telefoanelor mobile 3G, a laptopurilor, a calculatoarelor tot mai performante?

- Păi care este ţara cea mai performantă în aceste domenii în momentul de faţă? China. Nu numai că au industrie propriu-zisă, dar au pus mîna pe industria americană. Acolo e un comunism naţional şi ţi-am spus de ce au ieşit prost comuniştii din Europa. China n-a fost aşa, cînd sovieticii au vrut să îi impună o anumită politică nu au reuşit. Au avut o politică naţională. Vă spun din propria experienţă. Eu l-am cunoscut pe Mau Tze Dun, am scris despre astea.

- Regretaţi comunismul din România, epoca dinainte de '89?

- Vedeţi, acum există un termen, nostalgic. Odată un ziar din Bucureşti a scris că eu sînt nostalgic sau criptocomunist. Le-am zis: «domnilor, nu mai căutaţi atîţia termeni, eu sînt comunist». În ce priveşte nostalgia, da sînt nostalgic. Chiar şi pentru simplul fapt că aveam 25 de ani şi oftez după acea vîrstă. Dar dacă mă întrebaţi dacă vreau să se întoarcă acest trecut, pot să spun clar şi categoric: nu, nu vreau, nu este posibil în istorie să se întoarcă trecutul. Ceea ce vreau eu este să construim o societate mai dreaptă, vreau să nu ne mai înjurăm unii pe alţii, să nu mai proliferăm ura dintre noi pe diferite motive: Securitate, comunişti, nomenclaturişti. Vreau să ne adunăm românii, să terminăm cu imbecilisimele astea care se produc. Ne închinăm ca la un sfînt la un senator sau deputat şi deodată aflăm că sfîntul ăsta de deputat ne-a minţit tot timpul. Asta nu vreau, vreau ca oamenii să se înţeleagă între ei.

Interviu realizat în august 2006

Paul Niculescu Mizil 3






"Asăzi este la modă răstălmăcirea. După 1945, s-a mers pe linia răstălmăcirii a ceea ce s-a întâmplat până la 23 august 1944. A venit o răsturnare în 1989. Tot ceea ce s-a întâmplat până în '89 estă rău. Nu se poate. Este o părere lipsită de cultură elementară. Un punct de vedere care neagă dezvoltarea societăţii, care crede că istoria începe cu noii oameni ce vin la conducere. Istoria României n-a început nici cu comuniştii, nici cu cei care au venit după comunişti. Istoria acestei ţări este de sute, de mii de ani. A avut suişuri, ocolişuri, coborâşuri. Cu cât trece timpul, lucrurile se aşează şi se ajunge la o normalitate, la civilizaţie, aş zice chiar la o normalitate democratică".Paul Niculescu-Mizil

APEL LA ADEVĂR


Interviu cu Paul Niculescu-Mizil facut, in 1992, in Jilava - publicat de gardianul.ro

"In 1992, Mizil era incarcerat la Jilava, alaturi de multi fosti membri ai Comitetului Politic Executiv. In acea perioada, el ne-a acordat un interviu in care a vorbit pentru prima oara despre Revolutia din Romania si implicarea unor forte straine in acele evenimente. La acea data, aproape toate elementele erau inedite pentru ca se stia doar ca Nicolae Ceausescu ordonase sa se traga in manifestanti, iar, dupa 22 decembrie ’89, Armata s-ar fi luptat cu niste iluzorii teroristi care nu au fost prinsi niciodata

♦ In 1992, Niculescu-Mizil ne spunea: “Statul-Major al Armatei Maghiare a avut legaturi cu forte din interiorul Romaniei. S-a invocat in mod oficial, in Consiliul de Securitate (al ONU – n.n.), necesitatea trimiterii de trupe in Romania. Daca aceasta masura nu a fost luata in acele zile, s-a datorat vetoului opus de reprezentantul Chinei in Consiliu. (...) Sunt cunoscute contactele ministrului de externe maghiar si al inaltelor autoritati maghiare cu ministrul de externe al Uniunii Sovietice de atunci pentru interventia in Romania”. Paul Niculescu-Mizil se considera un detinut politic

Pe domnul Paul Niculescu-Mizil am vrut sa-l abordam in anul 1991, cand era internat in Spitalul Colentina. Atunci astepta ca instanta sa decida asupra dosarului sau si a refuzat interviul pe motiv ca orice afirmatie facuta in presa ar fi putut constitui proba la dosar.

- Cum este posibil? Doua complete de judecata te achita si vin altii si iti dau 16 ani de puscarie. Dar cum este posibil urmatorul lucru? Vine Procuratura si te acuza de complicitate la genocid, dupa aia schimba, nu complicitate, pardon, am gresit, coautorat la genocid, dupa aceea schimba din nou, am gresit, nu coautor la genocid, instigare la omor deosebit de grav, apoi schimba a patra oara, am gresit si acum, nu instigare la omor deosebit de grav, ci complicitate.

- Care este situatia acum?
- In conformitate cu sentinta, trebuie sa execut 8 ani de puscarie. In conformitate cu Codul Penal, avand o varsta de peste 60 de ani, am dreptul sa beneficiez de prevederea din lege dupa care un om care are o asemenea varsta, la terminarea unui sfert din pedeapsa, are dreptul sa fie pus in mod conditionat in libertate. Astept sa se infaptuiasca aceasta prevedere a legii. Eu nu cer un privilegiu pentru fostul nomenclaturist Niculescu-Mizil, eu cer sa se aplice textul din legea penala pentru puscariasi si continui sa consider ca sunt un detinut politic.

- Printre cei aflati in conducere, fosti colegi de-ai dumneavoastra, a incercat cineva sa va acorde vreun sprijin de cand sunteti in inchisoare?
- Ce sa spun, daca spun ca m-au sprijinit, oamenii acestia or sa fie atacati ca sunt comunisti si ca sunt complici cu mine, daca spun ca nu m-au sprijinit, or sa spuna, uite dom’ne, ce om nerecunoscator, si atunci prefer sa nu spun nimic, nici ca m-au sprijinit, nici ca nu m-au sprijinit. Pentru mine, marea satisfactie este ca am simtit sprijinul a mii si mii de oameni care m-au cunoscut. Daca veti lua dosarul procesului nostru, sunt declaratii ale oamenilor care au scris in apararea mea. Asta pentru mine are o mare valoare, faptul ca oameni din tara si strainatate au gasit forta morala, in conditiile in care in jurul nostru este aceasta isterie anticomunista si aceasta vanatoare de vrajitoare, sa spuna: “Domnilor ce faceti cu Niculescu-Mizil?”

Ceausescu trebuia sa fi fost judecat corect

- Asta-i un lucru bun pentru dumneavoastra.
- Nu-i bun pentru mine ca nu m-a ajutat. Puscaria tot o fac. Eu consider clar si ferm ca sentinta de condamnare a mea si a membrilor CPEx nu este sustinuta de probe materiale, dar aceasta cauza nu este dreapta si, in plus, ea este insotita de vicii grave de fond si de forma din punct de vedere al legii penale. De aceea eu consider ca aceasta sentinta trebuie revizuita.
A, voiau sa ma condamne ca am fost langa Ceausescu pana in ultima zi, cum s-a declarat, si atunci ma aparam, dar gaseam o justificare, dar sa ma condamne ca pe un criminal de drept comun, asta este fara nici un fel de ratiune.

- Procesul Ceausestilor cum vi s-a parut?
- Ce sa va mai spun, nu mai spun nimic. Eram atunci ministru si pe numele meu a venit un protest al unei organizatii internationale fata de modul in care s-a procedat in cazul Ceausescu, pe care l-am adus la cunostinta conducerii tarii. A fost un act inuman, Ceausescu a avut defectele sale, a avut meritele sale, trebuia sa fi fost judecat corect.

- Moartea lui a depins de fortele straine?
- Eu cred ca tot scenariul a fost facut in asa fel incat...

- In fond, strainii au vrut numai moartea lui Ceausescu, pentru ca Jivkov este judecat la domiciliul sau, Honeker a fost extradat in Germania, unde va primi si pensie.
- Era si normal. Strainii stiau ca altfel nu se poate.

- Da, pentru ca el era...
- Cel mai darz.

In ’89 a existat un act de interventie straina

- Care a fost aportul dumneavoastra la Revolutie?
- Mie imi puneti o intrebare care pentru mine ridica probleme. Imediat dupa 22 decembrie am dat o declaratie in care am salutat Revolutia. Dar evenimentele care s-au derulat dupa acest 22 decembrie ma fac sa ma gandesc foarte mult la aceasta apreciere. Nu pot sa dau un raspuns definitiv, dar din ce in ce mai mult mi se contureaza parerea ca evenimentele din 22 decembrie 1989, care au o justificare temeinica in numeroasele nemultumiri care s-au produs in randurile poporului roman, mai ales in ultimii ani ai perioadei ceausiste, datorita unor masuri antipopulare luate de acesta, sunt departe de a constitui revolutia romaneasca.
In sedinta din 17 decembrie 1989, Ceausescu ne-a informat pe noi, era singura informatie de care dispuneam, ca la Timisoara elemente huliganice s-au dedat la acte de vandalism, au distrus obiective civile si militare, au molestat soldati, ofiteri. De asemenea, ni s-a spus ca e un act de interventie straina in treburile interne ale Romaniei, care pune in cauza independenta nationala a tarii, integritatea teritoriala. Dupa aceasta sedinta, s-au scurs doi ani si jumatate, timp in care s-au dezvaluit fapte noi care arata fara putinta de tagada ca in evenimentele din ’89 a existat fara dubii un act de interventie straina in treburile interne ale Romaniei. Mi-a fost de la inceput clar ca ceea ce s-a intamplat in Romania, ca si in alte tari socialiste, a fost rezultatul unor intelegeri la inalt nivel intre supraputeri. Dar in anii care s-au scurs, au intervenit noi si noi fapte care nu pot fi contestate. Sunt nu afirmatii facute de un inculpat sau un aparator, sunt dovezi evidente.

Autoritatile maghiare au intervenit activ in România

Daca imi permiteti sa citez cateva din ele: rezulta cu claritate din procesele care au avut loc inainte de 17 decembrie ca au existat acte de interventie militara, de trimiteri de agenti straini, de armament in interiorul Romaniei, care au pus la cale evenimentele despre care s-a vorbit. Chiar eu insumi, in cuvantul meu de aparare, am aratat ca pe lista asa-ziselor victime ale Revolutiei, din dosarul de acuzare figurau cetateni sovietici, maghiari cu domiciliul in fosta Uniune Sovietica si Ungaria, care si-au gasit sfarsitul in timpul acelor zile pe pamantul romanesc. Am cerut justitiei sa cerceteze ce hram purtau acei oameni atunci. De asemenea, in cursul proceselor de la Timisoara, s-au adus fapte de necontestat, care vorbesc despre prezenta straina, cu preponderenta maghiara, in activitatile lui decembrie ’89. Dar dupa aceea au aparut documente care sub nici o forma nu pot fi contestate. Am in vedere in primul rand cartea scrisa de ministrul de externe maghiar Gyula Horn, cu titlul “Delimitari”, publicata in Ungaria si Germania. In aceasta carte se recunoaste textual ca autoritatile maghiare in acele zile au intervenit activ in Romania. Statul-Major al Armatei maghiare a avut legaturi, recunoscute in carte, cu forte din interior. S-a invocat in mod oficial, in Consiliul de Securitate, necesitatea trimiterii de trupe in Romania. Daca aceasta masura nu a fost luata in aceste zile, s-a datorat vetoului opus de reprezentantul Chinei in Consiliul de Securitate. In aceasta carte sunt descrise contactele ministrului de externe maghiar si ale inaltelor autoritati maghiare cu ministrul de externe al Uniunii Sovietice de atunci, cu alte forte de pe plan international, pentru interventie in Romania. Este un document pe care eu l-am propus ca act probatoriu in procesul meu, dar s-a refuzat.

Ce semnificatie are declaratia dupa care Ardealul trebuie sa fie independent?

Sunt, de asemenea, alte acte oficiale. Am in vedere raportul Comisiei Parlamentare privind evenimentele din Covasna si Harghita, care pun in evidenta actiuni legate de forte straine. Dar cu dosebire am in vedere raportul Comisiei Senatoriale conduse de Sergiu Nicolaescu privind evenimentele din decembrie. Le-am citit cu mare atentie. Sunt opt pagini de ziar in care se demonstreaza punct cu punct actiunea de interventie militara straina in Romania in acele zile. In sfarsit, vreau sa citez un element caruia ii dau cea mai mare importanta. Este vorba de convorbirile telefonice avute de generalul Eftimescu, seful Statului-Major, cu seful Statului-Major al armatei ungare in ziua de 10 sau 20 decembrie. De doua ori generalul roman l-a interpelat pe generalul maghiar, iar una dintre interpelari este semnificativa, citez din memorie: generalul roman il intreaba pe cel maghiar: “Ce semnificatie are declaratia presedintelui ad-interim al Ungariei din acea vreme, dupa care Ardealul trebuie sa fie independent?” Nu este o declaratie a vreunui senator din Comisie, este o declaratie textuala, un document oficial. Deci, in acele zile au existat nu numai intentii, ci planuri concrete de interventie militara straina in Romania, care au pus in pericol independenta tarii, integritatea teritoriala.

Procuratura a omis elementul de interventie militara straina

La procesul meu, in recursul extraordinar am protestat impotriva cererii Procuraturii de a se omite elementul de interventie militara straina. Am spus, chiar daca voi fi condamnat la 30 ani de puscarie, sub nici o forma eu nu voi inceta sa cred ca Romania a fost supusa unei interventii straine in acea perioada si ca voi lupta pentru cunoasterea adevarului in aceasta tara.
- Toate acestea nu puteau fi cunoscute in acea perioada. Dar securitatea care a avut un rol in mentinerea comunismului, a epocii de aur, cum de nu l-a informat pe Ceausescu? Deci totusi cineva din interior a sprijinit aceste actiuni din afara.
- Eu nu sunt in masura sa fac procesul evenimentelor din acea perioada pentru ca trebuie sa ma bazez pe fapte si nu sunt in masura sa apreciez cum a lucrat un organism sau altul al statului roman in acea perioada. Eu constat ca a existat o interventie militara straina. In aceste conditii, pentru mine, care eram membru al CPEx, se punea astazi intrebarea care s-a pus si in 17 decembrie 1989: ce trebuia sa faca Niculescu-Mizil cand afla ca exista o interventie militara straina, cand afla ca este in pericol securitatea statului roman? Trebuia sa spuna - dati drum liber acestor forte?!

S-au produs schimbari care dau tara inapoi

Dar mai este si un alt aspect: al prezentului si viitorului acestei tari. Dupa parerea mea, pericolul la adresa independentei nationale a tarii si integritatii teritoriale nu a trecut. Sunt fapte elocvente care vorbesc despre interventia si pregatirea unor forte straine, cu riscuri mari pentru securitatea tarii.

- Dar pe langa interventiile straine, Revolutia a dorit-o in primul rand poporul.
- Eu am spus: ca au fost niste nemultumiri evidente in randurile populatiei datorate unor masuri antipopulare pe care le-a luat Ceausescu, mai ales in ultimii ani ai conducerii sale, aceste doua elemente s-au impletit. Daca poporul a vrut sau nu a vrut, asta este o chestiune discutabila. Pentru ca ar trebui sa stim ce a vrut poporul; in nici un caz eu nu cred ca poporul a vrut ca Romania, in urma acestor evenimente, sa-si deterioreze in mod grav situatia sa economica solida, politica, morala, sa ajunga in situatia acestei crize grave pe care o traieste natiunea romana. De aceea, cand spui Revolutie, trebuie sa duca lucrurile inainte. Pana acum nu constat. Desigur ca s-au produs o serie de schimbari pozitive in tara noastra, dar s-au produs schimbari infinit mai grave care dau inapoi tara.

- La un moment dat, intr-una din sedintele CPEx, Ceausescu a spus ca “exista un tradator printre noi”. Se referea la dumneavoastra?
- Istoria mea politica este foarte interesanta si complicata din doua puncte de vedere: intai, dintr-un punct de vedere general. Ceausescu era un om foarte suspicios. Ceausescu nu se temea de clasa muncitoare, de taranime, de populatie. El era de parere ca este dat de Dumnezeu acestui popor.

- Cum va explicati victimele dupa moartea lui Ceausescu?
- Cum sa mi le explic eu, daca nu si le explica ei?
Dupa moartea lui Ceausescu eu am fost ministru in noul guvern aproape doua luni. M-am luptat sa rezolv problemele de aprovizionare. Am citit o carte a domnului Mazilu in care se spun foarte multe lucruri: ca se aduc multumiri Ministerului Comertului Interior pentru activitatea depusa in zilele acelea. Pai, atunci MCI era condus de mine. Nu era normal ca macar sa se fi spus undeva, domnul asta a facut treaba asta atunci, nu sa ma ierte daca am avut vini penale, asta nu ierta vina mea penala, dar in nici un document in procesul meu nu se pomeneste ca am fost ministru dupa 22 decembrie. Deci eu eram ministru, ce legatura am eu cu mortii astia, cum, eu eram in guvern si omoram oamenii? Cine a tras dupa 22? Asta este intrebarea pe care si-o pune intreaga tara. Si mai este ceva. De ce mi se pun mie in carca acesti morti? Eu am declarat in proces: “Domnilor, ati spus ca pana in 22 decembrie au fost 144 morti, de ce imi puneti mie in carca 1.033: si pe cei care au fost omorati la Otopeni tinerii militari din fata MApN care au fost masacrati? Eu nu invinuiesc pe nimeni, dar nu stiu ce legatura mai are CPEx-ul cu mortii de dupa 22?”

- Credeti ca generalul Militaru ar putea sti?
- Nu stiu, nu ma bagati in asemenea hatisuri. Nu pentru ca imi este frica de cineva sau de ceva, pentru ca nu am convingeri. Daca as avea convingerea ca generalul Militaru e de vina, as spune. Eu nu am pretentia sa fie adusi alti oameni la puscarie.

- Cand veti fi eliberat, veti intra in viata politica?
- Eu dupa 8 ani, inca 5 ani nu am voie sa fac politica. N-am inteles de ce aceasta pedeapsa. Probabil cuiva ii este frica de mine sau de altii, ca daca am intrat in viata politica, cine stie ce-am face?

- Daca ati avea dreptul, cu ce partid ati vota?
- Eu am votat tot timpul pentru FSN, pentru Iliescu."




Imagini din 1990 - tot in ziua botezului Anei

Gica Hagi

Mircea Sandu

Mircea Sandu alaturi de Albanezu

Smaranda

Razvan

Oana

Gica Hagi

Gigi Becali

Gigi Becali,eu,Albanezu

Albanezu,Florin Raducioiu,Gino Iorgulescu

Dan Sonia si Donca


Imagini din 1990 - inainte de botezul Anei

Bartolomeu Finis - nasul

Vasile Ciurba (Beius),Bartolomeu,Dan Sonia (cumnat)

Eu, socrul meu (tatal Corei), Bartolomeu,Dan Sonia

Ana-Maria

Cora

Cora cu Ana



Imagini de la vernisajul expozitiei de pictura din 1989 galeria "Caminul artei"

Mama cu tata

Eu cu criticul de arta care a comentat expozitia de pictura

Cora de vorba cu Donca si Dan Sonia

Miki Voicu

Sergiu Nicolaescu

Eu cu mama

Roxana si Sorin Papa, prietenii mei si artisti plastici in acelasi timp si d-na Haulica

Donca

Tata de vorba cu Bradut Covaliu si Viorel Marginean

Agitatie in fata galeriei la vernisaj

Cu prietenul meu Viorel Itoafa (supranumit Colombo)

Alaturi de Bartolomeu Finis,Aurel Munteanu ,Mihai Bahrim,Lucky in anii '80

Mihai Tache si profesorul Dragan(Oradea) in SUA in "vremurile noastre"

Mihai Tache unul din cei mai buni prieteni ai mei,stabilit in SUA in 1980

M-au intrebat unii cititori ai blogului daca tata a scris carti,am raspuns da, iata si motivul pentru care le-a scris si aici dau un citat din spusele lui:

"Închis la Jilava, supus judecăţii pentru motive imaginare, m-am gândit şi m-am răzgândit de-a lungul multor zile şi nopţi la atitudinea pe care-ar trebui să o adopt.Am decis că trebuie să dau socoteală despre activitatea mea în timpul regimului comunist nu tribunalului, ci oamenilor. Aşa am început să scriu, şi de atunci am scris mai multe cărţi”

si desi in timpul vietii, am avut nenumarate conflicte cu el datorita felului diferit in care priveam viata,cred intr-un fel ca avea dreptate cand spunea :

"Eu cred că singura soluţie pentru ţara asta este soluţia de stânga. Este soluţia socială. De aici să nu se tragă concluzia că sunt împotriva privatizării. Nu, domnule. Sunt pentru o societate care să aibă grijă de marea majoritate a populaţiei acestei ţări. Sunt contra unei societăţi care adânceşte disproporţiile, care se polarizează în sărăcie şi mizerie. Eu am trăit pe propria-mi piele această societate. Să nu mi se spună din cărţi că-i bună sau nu. Eu am gustat din această «bunătate». Cred că numai o soluţie de stânga poate fi benefică în această ţară...".


La Beius la cabana impreuna cu regretatul meu prieten Vasile Ciurba (1983-85)

Facand frigarui pentru gratar la Cabana Delani

Eu cu Smaranda (un pic mai mare) in parc

Tata cu Smaranda acasa la ai mei (in spate se poate vedea bibloteca ticsita, tata era un pasionat cititor si dupa parerea mea si nu numai un intelectual de marca)



Eu cu Smaranda (la putin timp dupa ce s-a nascut - 1976)acasa la parintii mei

Eu cu Smaranda in brate,Nicusor Ceausescu(Brinki)Donca si Nicu Ceausescu la munte


Singurul interviu realizat de Nicu Ceausescu (preluare videonews.ro)



Dat fiind ca multi dintre cei care citesc blogul, m-au intrebat de copiii lui Valentin C, redau un articol, referitor la fiul lui Valentin C cu prima sotie,un baiat inteligent care seamana teribil cu Nicu C cand era tanar.

Moştenitorul secret al lui Ceauşescu

Evenimentul Zilei - Luni, 27 Aprilie 2009

După o investigaţie ce a durat mai bine de un an, l-am găsit şi vi-l prezentăm pe cel mai misterios membru al clanului Ceauşescu.

Daniel Valentin Ceauşescu 28 de ani s-a născut în Bucureşti, în 1981, şi este nepotul direct a lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu.

În jurul copilului lui Valentin Ceaşescu şi al Iordanei Borilă s-a păstrat un relativ mister înainte de Revoluţie şi un secret total în ultimii 20 de ani, timp în care a locuit şi a studiat în Statele Unite ale Americii.

Este fizician, ca şi tatăl său, şi s-a întors de curând în România ascunzându-şi identitatea şi ferindu-se de expunerea în public.

Spaimele din 1989

Dacă am privi familia Ceauşescu ca pe o dinastie istorică, Daniel Valentin este moştenitorul. De sânge, de nume, de avere. Este primul fiu al lui Valentin, cel mai mare dintre copiii lui Nicolae Ceauşescu.

A trăit aproximativ 18 ani într-o pribegie anonimă impusă de mama sa, Iordana Dana Borilă. Acest adevărat autoexil este justificat de Iordana prin spaima că furia poporului, aşa cum au simţit-o urmaşii şi apropiaţii cuplului dictatorial în primul an de după Revoluţie, s-ar putea răsfrânge şi asupra unicului nepot de la acea vreme al lui Nicolae Ceauşescu.

Daniel Valentin avea doar 8 ani în 1989, era şcolar, bunicii tocmai fuseseră împuşcaţi la Târgovişte, tatăl se afla în penitenciar sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale, mama primise o citaţie cu o acuzaţie asemănătoare şi se ascundea la prieteni împreună cu el. Din vuietul mulţimii dezlănţuite pe străzi, Iordana Borilă a memorat o „promisiune” înspăimântătoare ce reprezenta o perspectivă îngrozitoare pentru viitorul copilului său: ”Să ajungă să stea într-un orfelinat de-al lui Ceauşescu, să vadă şi el condiţiile în care au stat copiii poporului atâţia ani!”. Plecarea din ţară şi traiul într-o necesară şi asumată discreţie au fost soluţiile găsite pentru a conserva integritatea fizică şi psihică a copilului.

S-au autoexilat în SUA

Traseul complet urmat de cei doi este încă un mister din pricina secretomaniei cu care Daniel, Dana şi Valentin s-au înconjurat în anii ce au urmat. Varianta cea mai plauzibilă, aproape imposibil de verificat în lipsa confirmărilor celor implicaţi, este că au fugit în Israel ajutaţi de academicianul Nicolae Cajal, cu care părinţii Iordanei s-au aflat în relaţii de prietenie. Mama Iordanei, Ecaterina Abraham devenită Borilă după căsătoria cu liderul comunist de origine bulgară Petre Borila avea origini evreieşti prin bunicii născuţi în familiile Lote şi Abraham. În aceste condiţii, obţinerea cetăţeniei israeliene pentru urmaşi este posibilă.

Cert este însă că mama şi băiatul au petrecut ultimii ani de „exil” în Statele Unite ale Americii. Daniel Valentin şi-a terminat studiile într-un colegiu din New York, obţinând licenţa în fizică şi filozofie, călcând astfel pe urmele tatălui său care are în spate o carieră lungă de fizician. După terminarea studiilor a revenit în ţară împreună cu mama sa, păstrând discreţia deprinsă în lungul exil. Data întoarcerii în România a celor doi coincide cu trecrea în nefiinţă a Zoiei Ceauşescu noiembrie 2006 . Tot un deces, de data aceasta din familia Mizil, a provocat apariţia în public a Danei şi a lui Daniel.

Seamănă cu unchiul Nicu şi cu bunicul Nicolae

Zidurile bisericii de la Cernica adăposteau, în decembrie 2008, trupul fostului demnitar comunist Paul Niculescu Mizil. Seara, la lumina chioară a lăcaşului, rudele primeau condoleanţe de la prieteni foarte apropiaţi. Intrau, pe rând, oameni care încercau să ocolească astfel zarva înmormântării de a doua zi. Printre aceştia, un tânăr şi o doamnă ale căror discreţie se distingea chiar şi într-o atmosferă de priveghi. „Dana şi copilul!”, tresare Donca Mizil, fosta iubită a lui Nicu Ceauşescu.

Cele două femei îşi zâmbesc şi discută cald, ca două vechi prietene. Descoperă împreună faptul că, imediat după Revoluţie, şi-au ars majoritatea fotografiilor făcute în vremea în care au trăit cu cei doi fii ai lui Nicolae Ceauşescu, ca să nu poată fi folosite drept dovezi împotriva lor. Daniel este îmbrăţişat cu căldură şi i se spune de câteva ori că „are ochii lui Nicu”, unchiul său.

Nu au încredere în oameni

Tânărul, puţin stingher şi copleşit de atmosfera familială, zâmbeşte mult şi vorbeşte puţin. Îşi caută cuvintele, pe care le rosteşte într-o română perfectă, uşor cântată. Ceea ce poate trece drept accent ardelenesc se dovedeşte a fi, de fapt, o pronunţie englezească. Îşi expune ideile privitoare la „socialismul lui Barack Obama” coerent, tranşant, pe alocuri ştiintific. Crede că nu are amintiri clare cu celebrii săi bunici pentru că era mult prea mic în 1989, dar şi pentru că schimbarea mediului la o asemenea vârsta le şterge mai lesne.

Părerile sale despre România trădează o cunoaştere perfectă a trecutului familiei din care face parte şi a perioadei comuniste. Obsesia „telefoanelor ascultate” apare, de mai multe ori, în discuţia cu el, care conţine referiri dese la trecutul României, dar şi la excesele Americii. Îmbrăcat modest, dar nu sărăcăcios, într-o jachetă din piele şi jeans, Daniel pare protejat excesiv de mama sa, care nu-l scapă din ochi şi îi urmăreşte atentă orice vorbă. Câteva trăsături ale feţei sale, o anumită căutătură, o grimasă, te duc uşor cu gândul la Valentin, tatăl său, la unchiul Nicu, ba chiar şi la bunicul Nicolae Ceauşescu.

Dana Borilă îşi arată suspiciunea cu privire la orice discuţie care are legătură cu fiul ei. Refuză politicos cererea unei ulterioare întâlniri, ba chiar şi dezvăluirea adresei de e-mail pentru o încercare mai detaliată de a o convinge să vorbească despre trecut într- un interviu amplu.

Fără încredere în oameni, din cauza „multiplelor dezamăgiri”, mama şi fiul merg doar împreună prin ca pitala aglomerată, uneori ţinându-se de mână, cu ochelarii de soare păstraţi pe nas aproape de fiecare dată. Circulă des cu mijloacele de transport în comun. E posibil ca mulţi bucureşteni să-i fi întâlnit în tramvaiul 40. Odată „îm barcaţi”, se aşază pe scaunele din spatele vatmanului, pentru a-şi feri privirea de a celorlalţi călători.

În seara geroasă de la Cernica, la insistenţele membrilor familiei Mizil, cei doi au plecat spre casă cu o maşină, şi nu cu autobuzul, aşa cum veniseră.

A STUDIAT FIZICA ÎN SUA

Urmaşul lui Nicolae Ceauşescu e şomer

Deşi are diplomă de fizician obţinută la New York, Daniel nu şi-a găsit încă un loc de muncă în România. Şi-a dorit să lucreze alături de tatăl său la Institutul de Fizică Atomică, dar nu şi-a depus dosarul la timp, când au fost scoase locuri la concurs.

Din dialogul cu Dana şi cu Daniel reiese că nu vor să-şi facă publică povestea. Unul dintre motivele invocate este că românii încă nu sunt pregătiţi să-i accepte fără să-i judece prin prisma trecutului familiei Ceauşescu. Susţin că s-au întors în România pentru a rezolva „nişte probleme familiale” şi că nu ştiu dacă şi când se mai întorc în Statele Unite ale Americii. Daniel şi-ar dori să urmeze un doctorat peste Ocean.

MISTER

Nepotul ascuns

Misterul vieţii de azi a lui Daniel Valentin Ceauşescu este, într-un fel, o prelungire a discreţiei care l-a înconjurat chiar de la naştere, din 1981. Despre nepotul lui Nicolae Ceauşescu, născut în 1981, sunt consemnate extrem de puţine date. De exemplu, în arhiva Agerpres, agenţia de presă care avea acces la evenimentele de familie ale cuplului dictatorial, există doar două fotografii în care apare singurul nepot al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Un instantaneu făcut la Neptun, pe plajă, cu Daniel, mama sa, Valentin şi Elena Ceauşescu, şi un altul realizat la Predeal, în care personajele sunt aceeaşi Elena Ceauşescu, împreună cu nurorile Poliana Ceauşescu şi Iordana Borilă. În ambele, Daniel Valentin este consemnat doar cu apelativele „nepotul” sau „fiul”.

ARBORE

Bunicii dinspre mamă, tot comunişti de frunte

Iordana, mama lui Daniel, este fiica lui Petre Borilă 1906-1973 , pe care Raportul de Condamnare a Comunismului îl descrie drept „militant comunist născut la Silistra Bulgaria , al cărui nume adevărat era Iordan Dragan Rusev şi care în anii ’30 a adoptat pseudonimul Borilă.

Potrivit Raportului întocmit de comisia prezidenţială condusă de politologul Vladimir Tismăneanu, Petre Borilă a fost membru PCR din 1924 şi comisar politic în Brigăzile Internaţionale în timpul Războiului Civil din Spania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a stat la Moscova, unde a colaborat cu Gheorghi Dimitrov preşedintele Cominternului şi cu Dimitri Manuilski cel mai important demnitar sovietic pe lângă Comintern , iar cu Ana Pauker, Vasile Luca, Leonte Răutu şi Valter Roman a conlucrat pentru a forma nucleul care va prelua conducerea PCR după invadarea României de Armata Roşie.

Istoricii comunismului adaugă, în acelaşi document, că Petre Borilă a ştiut cum să stabilească o relaţie apropiată şi cu Gheorghiu-Dej. „În timpul anilor ’50, a participat direct la acţiunile represive organizate de Securitate, împreună cu Dumitru Coliu alt comunist de origine bulgară şi Ion Vinţe János Vincze . De fapt, Borilă a fost implicat în cele mai secrete afaceri politice şi era cunoscut ca o figură distantă şi suspicioasă”.

Mama Iordanei, Ecaterina Abraham-Borilă, a fost - potrivit aceleiaşi surse - o comunistă militantă de origine evreiască, membru al Comitetului Central al PCR 1948-1969 , al Biroului Politic 1952-1965 , al Comitetului Executiv al CC al PCR 1965-1969 şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri 1954-1965 .

Vladimir Tismăneanu descrie relaţiile dintre familiile Ceauşescu şi Borilă drept „tensionate”, în special după căsătoria lui Valentin cu Iordana, „eveniment la care Ceauşescu s-a opus cu încăpăţânare”. Această variantă este susţinută şi de Mihaela Ceauşescu fiica lui Marin Ceauşescu, unul dintre fraţii Dictatorului care povesteşte în cartea sa că „Nicolae şi Elena au facut front comun împotriva lui Valentin când s-a căsătorit prima dată, cu Dana Borilă. Au fost impotrivă amândoi, la unison”.

De altfel nici celălalt bunic al lui Daniel Valentin, Petre Borilă, nu aproba această căsătorie „datorită faptului că el condamna antisovietismul lui Ceauşescu”.

AVERE

Moştenirea - câteva tablouri

În afară de nume, moştenirea de care poate beneficia Daniel Valentin din partea familiei Ceauşescu este aproape nesemnificativă. Singura parte de „avere” îi poate reveni din procesul prin care Valentin Ceauşescu a obţinut, în justiţie, câteva obiecte de artă care i-au aparţinut lui şi fraţilor săi până în 1990. De altfel, dintre tablourile cerute de Valentin în ins tan ţă, o mare parte sunt ale Iordanei Borilă, ridicate de procurori din casa acesteia în 1990. Iordana a studiat istoria ar tei şi, potrivit ei, o mare parte dintre tablourile „confiscate” din casa sa după Revoluţie erau ca douri primite direct de la pictori pe vremea când era stu dentă. În discuţie se află 42 de tablouri şi 9 obiecte de argint şi porţelan.

Bunurile, mare parte din colecţia familiei Borilă, au făcut recent obiectul unui articol in „New York Times”, unde reporterul îl citează chiar pe Valentin Ceauşescu, dar de care cei în cauză sunt extrem de nemulţumiţi şi consideră că a fost scris cu rea-credinţă.

În ciuda unei hotărâri definitive a instanţei date încă din 1996, doar o mică parte dintre tablourile şi obiectele cerute i-au fost înapoiate lui Valentin, restul fiind încă în posesia Muzeului Naţional de Artă, care invocă mai multe motive ca să nu le returneze şi este acuzat de birocraţie excesivă de către avocaţii lui Valentin. Pretenţia Muzeului Naţional de Artă al României este ca Valentin Ceauşescu să ceară restituirea bunurilor de la Parchet, iar Parchetul, la rândul său, să le ceară de la muzeu.

O altă „moştenire” de care Daniel poate beneficia este marca Ceauşescu, pe care Valentin Ceauşescu şi Mircea Opran fostul soţ al Zoiei au înregistrat-o la OSIM încă din ianuarie 2007.






Imagini de la expozitia de pictura organizata in 1987 la Roma impreuna cu graficianul Petru Rusu (stabilit in prezent in Suedia)

Eu impreuna cu Petre Rusu si Florin Negrau

La petrecere in 1988

Preluare ziarul Gandul
dupa-20-de-ani
Cum a văzut Valentin Ceauşescu Revoluţia - un interviu în The Irish Times
de Dan RADU | 20 dec 2009

• foto(1)
Valentin Ceauşescu, fără limuzină şi bodyguarzi /// Foto: Arhiva Cotidianul
Uimind ziariştii irlandezi prin faptul că nu are nici limuzină, nici bodyguarzi, Valentin Ceauşescu a povestit pentru The Irish Times cum a văzut în direct execuţia părinţilor săi şi de ce crede că revoltele populare au fost aranjate de Frontul Salvării Naţionale
Un om simplu, îmbrăcat în blugi şi cu un pulover lejer, fumând ţigară după ţigară, mergând prin Bucureşti fără limuzină şi bodyguarzi. Acesta este Valentin Ceauşescu, omul cu care s-au întâlnit ziariştii de la The Irish Times într-o cafenea. În amplul articol dedicat fiului fostului dictator, imaginea de om banal a lui Valentin Ceauşescu este pusă în balanţă cu povestirile despre România comunistă şi viaţa familiei Ceauşescu, care "priveau ţara ca pe o moşie proprie". "Au trecut 20 de ani de când Nicolae Ceauşescu a fost dat jos de la putere, judecat pentru o serie de crime împotriva propriului popor şi executat alături de soţia sa Elena, în ziua de Crăciun. Fiul cizmarului a devenit cel mai brutal dictator din vechiul bloc comunist, transformând numele de Ceauşescu într-un sinonim pentru represiune, cruzime şi megalomanie", scrie The Irish Times, adăugând că din familia fostului dictator a mai rămas doar Valentin, nevoit acum să poarte povara acestui nume.
Valentin Ceauşescu a povestit pentru ziarul britanic cum, în ziua de 21 decembrie, după ce tatăl său fusese huiduit de mulţime în timpul ultimului său discurs, i-a cerut acestuia că ţara trebuie reformată chiar de a doua zi.
"Tatăl meu nu mai avea aceeaşi autoritate"
Valentin Ceauşescu a povestit pentru The Irish Times cum protestele din România au ajuns în Capitală la 21 decembrie 1989, când un discurs al tatălui său din balconul Partidului Comunist a fost primit cu dezaprobare de mulţime, de obicei obedientă. "Voiam ca lucrurile să fie reformate", spune el despre întâlnirea cu tatăl său din acea seară. "I-am spus că lucrurile trebuie să se schimbe chiar din ziua următoare, dacă va mai exista ziua următoare", a adăugat el.
Valentin Ceauşescu apreciază că tatăl său a estimat greşit ameninţarea la adresa regimului său, considerând că a fost ceva asemănător tentativei din 1968 orchestrată de sovietici pentru a-l face să se supună voinţei Kremlinului. "Dar nu au fost numai ruşii", spune el. "Lucrurile erau complet diferite până atunci. Tatăl meu nu mai avea aceeaşi autoritate sau încredere în rândul oamenilor ca în 1968".
Revoluţia pentru Valentin Ceauşescu
După arestarea părinţilor săi, Valentin şi prietena sa, care acum îi este soţie, au plecat din Bucureşti, mergând să locuiască la un prieten. El a fost arestat la 25 decembrie, ziua în care părinţii săi au fost judecaţi sumar şi executaţi. "În seara aceea am fost dus la un complex militar şi am privit procesul şi execuţia la televizor (...). Îmi era ruşine, ruşine să fiu român (...). Nu e vorba despre cum îţi tratezi liderii, nu are nici o legătură. Este greu de descris, dar am avut sentimentul acesta când priveam, că este un fel de lucru murdar (...) că era ruşinos să priveşti asta", a povestit Valentin Ceauşescu. Fiul fostului dictator nu crede în varianta revoltei populare spontane. Este convins că tatăl său a fost dat jos de un grup de comunişti care se opuneau tatălui său sau căutau să obţină câştiguri personale. Crede că aceştia au conspirat pentru a prelua puterea, sub acoperirea protestelor, folosind armata pentru a declanşa haosul sângeros în ţară, înainte de a se prezenta drept "Frontul Salvării Naţionale". "Nu a fost o revoluţie sau un puci - aş descrie (situaţia) ca dezordine", a afirmat Valentin Ceauşescu. El este convins că atât Kremlinul reformator al lui Mihail Gorbaciov, cât şi alte guverne din Europa de Est şi de Vest au sprijinit planurile pentru înlăturarea tatălui său. "Am aflat mai târziu că un număr mare de ruşi se aflau în ţară, dar nu a mai fost nevoie să intervină în vreun fel. Nu le venea să creadă că totul se prăbuşise în câteva secunde", a mai spus Valentin Ceauşescu. Trăind într-o ţară încă bântuită de regimul tatălui său, de secretele Revoluţiei şi de fantomele victimelor sale, Valentin Ceauşescu apreciază că schimbarea paşnică ar fi fost posibilă în România şi ar fi creat o naţiune mai puţin marcată de corupţie, suspiciuni şi discriminare. "Dar toţi ceilalţi au gândit altfel. Şi de aceea am ajuns aici", conchide el.








Singurul interviu dat de Zoe Ceausescu dupa 1989





Cateva poze cu Gyuri Fazecas

Serghei Mizil, melancolic. La moartea unui prieten.
Publicat
de
Cristi Brancu
pe 30/10/2009

www.cristibrancu.ro


Trec o jumatate de ora, in mare viteza, pe la restaurantul lui Serghei, ca sa mananc ceva inainte de emisiune. La o masa, fratele Turcescu, alaturi de Oana lui, cu niste prieteni. Seghei insa privea in gol, prin noi. Iata povestea pe care ne-a zis-o si care are talc.

“Efectiv sunt bulversat de o stire. A murit Gyuri Fazekas, care era un print pe vremea lui Ceausescu. Taica-su, Janos Fazekas, era foarte mare in CC pe vremea aia, iar Gyuri traia ca un print. Vila pe Kiseleff cu piscina, in strainatate cand dorea… Era frumos, stia cinci limbi straine. Dupa ‘90, a facut bani bunicei in Ungaria, era bine. Aflu ca, acum cateva zile, a fost gasit mort in closetul de la fosta casa de cultura Petofi Sandor, ca un aurolac! Nimeni din familie nu vine sa-l ridice si m-au intrebat pe mine daca-i ajut! Singura lui chestie era ca-i placea paharul. Prea mult. Ajunsese sa traiasca de pe o zi pe alta, se angaja in munci ordinare, numai ca sa aiba bani sa bea, dupa ce a avut efectiv TOTUL in viata. Si ma gandeam, frate, ce e destinul. Acum ai tot, acum nu mai ai nimic.”



Trecutul meu,prietenii mei

Adevarul iese la iveala :



O prezentare deosebita fata de uzualul perioadei postrevolutionare

                                             Mircea Lucescu,eu,Mihai Tache si Madalin Voicu

                                                            Cornel Zabet , eu si Geta

                                                                Cornel Zabet cu mine

Eu cu Dan Francu(Fisher) si Codrut Popescu


Eu cu Cornel Zabet facand figuri pe lac la Snagov


Fratii Zabet impreuna cu Bartolomeu


Zabet cu mine, Jean Maurer si Geta


Alte figuri artistice la Snagov


Mihai Tache cu mine,Cora si Roxana Ceausescu(nevasta lui Valentin)



Mihai Tache cu mine si Valentin Ceausescu


Valentin cu Roxana Ceausescu


Mircea (sotul Zoiei) Zoia , Mihaela Ceausescu 


    Madalin Voicu




Mitea,Adriana,Nicu,Donca,Lustig,Jean Maurer,eu


Jean Maurer,Mitea,Donca,Nicu Ceausescu,eu

Mitea (frate) Madalin Voicu,Lidi(sora) ,Nicu Ceausescu,Donca(sora),eu si Adriana(prima sotie)


Eu cu Lidi,fratii Lustig,Donca,Nicu Ceausescu si Mircea Lucescu


in primul rand Jean Maurer(al patrulea din stanga) cu Manel (sotul sorei mele Lidi)
in randul doi Adriana(prima mea sotie) eu, Donca(sora mea) si Nicu Ceausescu




Cornel Zabet cu Jean Maurer si cu mine


Eu cu Jean Maurer la turneu de tenis in tribuna


Nicu cu Elena Ceausescu


La nunta lui Cornel Zabet cu Tatiana impreuna cu Geta